Răzbunări prosteşti

Schimbarea unui director de liceu din Roşia de Amaradia, Ion Işfan, a creat multe discuţii la nivel politic, fiind implicate în discuţii chiar formaţiunile politice PD şi PSD. Directorul Işfan a fost schimbat după ce o comisie numită de Ministerul Educaţiei şi Cercetării susţine că a găsit nereguli. Inspectorii Andrei şi Mitescu se fac că nu ştiu despre ce este vorba sau afirmă că nu divulgă ceea ce se află în procesul verbal de control. Cert este că cei doi se simt puţin cu musca pe căciulă, dar nu au curajul să spună adevărul. La rândul său, Ionel Manţog sare calul în discuţiile cu presa şi face aceleaşi greşeli pe care le-a făcut şi până acum sau chiar mai mari, exprimările sale lăsând de dorit şi dovedind că preşedintele PD este destul de nervos în ultimul timp, o nervozitate alimentată de trecerea la AVAS a complexelor energetice.
Cu toate acestea, trebuie să ajungem acolo unde-i buba. Adică la Rectoratul Universităţii „Constantin Brâncuşi” sau la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cel care a avut o poliţă de plătit directorului Işfan fiind chiar rectorul Adrian Gorun. Poate pare aberant ca un secretar general de minister să se coboare la astfel de gesturi, dar, din păcate, este adevărat. În ultimul timp, Adrian Gorun face tot mai multe greşeli, atitudinea sa devenind, în unele cazuri, despotică. Nu este vorba aici de Işfan, unde nu-s vinovaţi nici Andrei şi nici Mitescu, ei fiind obligaţi să-l pună la zid pe director, ci vorbesc despre întreaga atitudine din ultima perioadă a rectorului.
Într-un timp foarte scurt acesta a reuşit să-şi pună foarte mulţi oameni în cap. Este OK şi eu am foarte mulţi care-mi poartă sâmbetele. Problema lui Gorun este că nu vede măsura şi a ajuns să creadă că i se cuvine orice gest, faţă de oricine, intrând în conflicte prosteşti cu oameni importanţi care ar putea să ajute instituţia de învăţământ superior. Mă refer în special la Victor Ponta care, în mare parte, a spus adevăruri referitor la rector.
Mai trebuie atinse şi alte aspecte ale comportamentului rectorului, unul fiind acela al refuzului de a-l repune pe funcţia de decan pe Constantin Căruntu. Acesta din urmă este fraier că a solicitat, dar, conform legii, după demisia lui Morega, Facultatea de Ştiinţe Economice îl are ca decan pe Constantin Căruntu, acesta fiind legal ales pentru patru ani. Numai că fostul decan i-a zis, la un moment dat, vreo câteva rectorului şi l-a atins în amorul propriu. De la atingerea amorului, Gorun a înţeles că răzbunarea sa nu se poate concretiza decât atunci când îl distruge pe oponentul său.
Cu alte cuvinte, Adrian Gorun trebuie să coboare de pe acel loc în care se împăunează că a salvat Universitatea şi să nu uite că este cel mult egalul tuturor oamenilor cu care lucrează. Ba mai mult, trebuie să lucreze şi el pentru Universitate, nu numai suplinitorii. Tonul dur şi atitudinea dictatorială nu au cum să-i asigure un trai lung la conducerea UCB, mai ales că este subiectiv. Exemplu: George Niculescu, fostul director a OJT este ca şi băgat în puşcărie şi de ani de zile urmărit penal. Situaţia sa este cel puţin la fel de gravă ca şi a lui Caralicea. Atunci de ce este suspendat doar Caralicea? Aşteptăm răspunsuri legale din partea rectorului, deşi mă aştept să considere că aceste rânduri sunt un atac şi trebuie luate măsuri de represiune.