Cu făcăleţul prin secretele aliaţilor

Am trăit s-o văd şi p-asta ! Mii de documente secrete ale armatei americane şi aliaţilor săi din Irak şi Afganistan au intrat pe piaţa românească sau au ajuns în redacţiile unor cotidiane centrale. Reacţiile au fost diverse şi neaşteptate. De la impasibilitatea serviciilor de informaţii militare care bănuiesc o eroare de management al informaţiilor, până la paranoia unor jurnalişti curaţi şi cinstiţi, intoxicaţi de „cercuri de interese nelegitime”. Se şi visau alergaţi de mascaţi prin redacţii şi încătuşaţi. Spectacolul ar fi fost complet. Una peste alta, scandalul scurgerii de informaţii confidenţiale a picat la ţanc pentru ţarul Băsescu ce se visează tătucul serviciilor secrete româneşti. Se vorbeşte tot mai mult despre noua lege a siguranţei naţionale care îi va acorda prerogative speciale preşedintelui în lupta anticorupţie. Cu un SRI mai aproape de vechea Securitate şi cu SIE şi DGIA în grădina sa, Băsescu va fi din nou mare comandant de navă. Un dictator perfect şi carismatic peste 22 de milioane de marinari.
Declaraţiile iresponsabile ale şefului Marelui Stat Major, generalul Bădălan şi ale ministrului apărării, Teodor Athanasiu, după ce au fost urecheaţi în şedinţa CSAT, ar trebui să ne liniştească. Informaţiile sunt vechi şi nu pot afecta siguranţa militarilor români din zonele de conflict. Hărţi militare, topografie, coduri şi parole, chei de encriptare, fotografii ale bazelor şi obiectivelor militare, tehnică de luptă, rapoarte ale intelligence-ului, schemele şi fotografiile posturilor de pază şi zonele de responsabilitate nu mai sunt actuale. Păi atunci să le publicăm liniştiţi domnilor ! Realitatea este că la adăpostul acestor declaraţii care ne insultă inteligenţa, armata a pornit o anchetă internă dură la Bistriţa, la Batalionul 812 „Şoimii Carpaţilor”. Frecţia la un picior de lemn care va scoate ţap ispăşitor un simplu tablagiu. Oricum trebuia scos în rezervă pe caz de boală. Lucrurile sunt mult mai grave. Informaţiile confidenţiale au transpirat din intranetul (reţeaua internă de calculatoare) bazelor aliate, iar complexitatea şi diversitatea lor dovedeşte faptul că nu oricine putea să sustragă o cantitate aşa mare de fişiere. Serviciile secrete nu vor să fie trase la răspundere pentru abuzuri şi neprofesionalism. Ce importanţă are faptul că apar pe Internet comunicaţii radio decriptate cu antetul Ministerul de Externe Român sau cu indicativele „ROU Mil”, cu numele oraşelor şi unităţilor militare de unde au fost transmise. Stelele de general şi decoraţiile curg râu pe umerii şi piepturile potentaţilor informativi. La fel şi vilele şi cabanele de sute de milioane de dolari de la Rânca. De 16 ani, băieţii cu ochi albaştrii au scos România la vânzare. Am atras atenţia de nenumărate ori asupra unor agenţii semiguvernamentale tolerate de servicii care au pus mâna pe infrastructura Bucureştiului (pasajul Basarab), pe complexele energetice Turceni şi Rovinari şi pe Zona Liberă din Portul Constanţa. În apropierea viitoarelor baze militare americane. Făcăleţul cu care jurnaliştii români au scurmat zilele acestea în mămăliga secretelor aliate ar trebui să lase în urmă câteva cucuie factorilor responsabili. Fie ei români sau americani.