Şapte ani

Au trecut deja şapte ani de când Miron Cozma şi ortacii săi încheiau „eroicele” lupte cu statul român la Stoeneşti. Episodul se dorea a fi încă un Costeşti la care liderii minerilor din Valea Jiului să nu mai negocieze. De această dată, însă, poliţiştii şi jandarmii şi-au adus aminte de ce au făcut la antrenamente şi au avut comandanţi mai buni. Mai mult aveau şi sprijinul populaţiei oripilată de bătaia luată de tinerii militari în termen la Costeşti.
Dacă pentru mineriada de la Costeşti se mai pot găsi fărâme de motive, foarte slabe şi, totuşi, ilegale, referitor la cea de la Stoeneşti nu se poate spune decât că Luceafărul Huilei a încercat să se folosească de masele de mineri pentru a scăpa de răspunderea în faţa legii. Pentru mineriade avem şi în Gorj un pedepsit, în persoana lui Constantin Creţan, acesta fiind mai naiv şi credul în faţa minciunilor lui Cozma. Ceea ce nu a înlăturat caracterul penal al faptelor sale.
Momentul mineriadelor din 1999 este unul dintre cele mai negre din istoria recentă a României, lăsând pentru mulţi ani o imagine de ţară barbară în care legea se aplică cu ranga. Chiar dacă legea nu se aplică nici cu balanţa întotdeauna, într-un stat democratic nimeni nu are voie să tulbure siguranţa semenilor săi, mediul economic al ţării şi prestigiul unui popor care doreşte să-i fie cunoscute eforturile pentru dreptate, adevăr şi legalitate a tuturor în faţa legii.
O eventuală repetare a faptelor lui Cozma şi ale locotenenţilor săi şi după 2000 ar fi făcut imposibilă aderarea României la NATO şi Uniunea Europeană. Şi aşa s-au înregistrat pierderi de pe urma mineriadelor, acestea fiind greu de măsurat în bani de-a lungul timpului. Cert este că după desfăşurarea acestora a fost şi mai greu să fie convinşi investitorii să-şi plaseze banii în Valea Jiului.
Spre norocul gorjenilor, minerii lui Marin Condescu au avut în acea perioadă o atitudine cerebrală, fapt dovedit de stabilitatea acestui sindicat şi de menţinerea liderului la conducere. Momentul Costeşti-Stoeneşti a fost unul crucial pentru Condescu. Liderul gorjean a riscat menţinându-şi poziţia de respectare a legilor, ceea ce i-a adus câştiguri de imagine ulterior. O eventuală implicare în acele momente şi a minerilor din Gorj ar fi putut să însemne o catastrofă pentru România, ceea ce nu s-a pus în discuţie până acum.
La şapte ani de la acel episod negru pentru România, Miron Cozma încearcă să iese din închisoare. Mulţi se opun, considerându-l un pericol public. Ca şi în cazul lui Mischie, îmi este milă de el şi pentru faptul că în mod sigur a fost un personaj manipulat de alte forţe, fiind singurul care trage ponoasele. Pe de altă parte, cine încalcă legea trebuie să răspundă, trebuind un astfel de exemplu.