Moartea Iugoslaviei şi rolul UE

Au trecut două săptămâni de la referendumul care a desăvârşit procesul dezintegrării Iugoslaviei, dar reacţiile de tot felul continuă să vină de pretutindeni. În fapt ce este Muntenegru, ce a fost această ţărişoară balcanică? Cine sunt muntenegrenii?

Răspunsurile la aceste întrebări sunt adânc înfipte în istorie. Pentru că dizolvarea Iugoslaviei este procesul cel mai dureros prin care a trecut Europa după cel de-al doilea război mondial. Iugoslavia a fost cel mai dezvoltat stat comunist, cel mai puternic economic, dar extrem de fragil datorită marilor diferenţe dintre popoarele care alcătuiau federaţia lui Tito: sloveni, macedoneni, albanezi, croaţi şi peste toţi sârbi. Mai mult, în Iugoslavia se întâlneau trei credinţe religioase, creştinismul ortodox, creştinismul catolic şi islamismul.
Odată cu valul declaraţiilor de independenţă ce a “lovit” Europa răsăriteană în anii '90 şi micile state ale Iugoslaviei s-au lansat într-o luptă dârză pentru suveranitate. Luptă susţinută direct, de multe ori prin arme şi soldaţi de statele Europei occidentale şi SUA. Luptă soldată cu zeci de mii de victime şi culpabilizarea unui popor: sârbii, ce aveau singura vină de a fi prea mândrii de istoria sa. În urma acestor evenimente, a luat naştere o uniune hibrid între Serbia şi Muntenegru. Pentru prima dată în istoria lor, muntenegrenii s-au trezit că au un cuvânt de spus pe harta Europei, până atunci, majoritatea sondajelor făcute la Podgorica indicând că aceştia se considerau mai degrabă sârbi. Dar cadoul Europei nu putea fi refuzat. Ei deveniseră o naţiune… A venit războiul din Kosovo, când apariţia, ajutată din răsputeri de occident, a unui grup de criminali şi proxeneţi intitulaţi „kosovari” rupe definitiv provincia din graniţele Serbiei. Acesta a fost semnalul că Serbia, cel mai puternic stat balcanic, este la pământ. Dar Europa nu a putut să se oprească aici. Dorinţa de a pătrunde în Balcani trebuia să fie susţinută de o ultimă lovitură, chiar în ultimul punct slab al sârbilor, Muntenegru. Stat micuţ, liniştit, fără economie şi fără forţă, obişnuit să trăiască în umbra altora, Muntenegrul s-a trezit aruncat de ipocrizia Uniunii Europene într-o situaţie jalnică. Încântaţi de promisiuni cu ajutoare şi perspective de aderare, muntenegrenii şi-au trimis ţara în haosul istoriei. Ce se va alege de Muntenegru, dragă Europa?

CRISTIAN HĂŢIŞ

România egalităţii de şanse

Nu mai este o noutate situaţia handicapaţilor care umbreşte imaginea României în Europa. Pentru a înţelege mai bine această problemă trebuie să înţelegem mai întâi obligaţia pe care o are societatea faţă de toţi oamenii şi de a elimina orice fel de prejudecată.

În România persoana cu handicap încă se confruntă cu barierele şi dezavantajele care apar în găsirea unui loc de muncă sau integrarea în societate. Cuvântul ,,handicapat'” se opune cuvântului cetăţean. În România nu există cetăţeni cu probleme dar în ţările europene, da. În ţări precum Anglia, Franţa sau Germania diferenţele dintre cetăţeni nu mai există. Aceştia pot lucra împreună cu îndatoriri identice dar şi avantaje, pot beneficia de asistenţă de cea mai bună calitate, de condiţiile necesare unui trai normal în funcţie de tipul de handicap.
Din păcate noi nu oferim persoanelor cu disabilităţi condiţii care să permită depăşirea dificultăţilor lor de comunicare şi mobilitate şi care să asigure accesul la mijloacele de transport, la locuinţa, la activităţi culturale si sociale. Este vorba de echipamente costisitoare pentru fiecare persoană cu handicap, ori la noi bani nu se găsesc decât pentru altfel de „handicapuri”. În schimb, în Europa, persoanele cu nevoi speciale beneficiază de rampe de acces în clădiri şi mijloace de transport în comun, de locuri de parcare special rezervate şi chiar de o grijă în plus a autorităţilor şi semenilor. Poate când nu o să mai vedem atâtea persoane cu handicapuri fizice sau psihice cerşindu-şi drepturile vom avea convingerea că s-a făcut ceva pentru ei. Integrarea socială şi personală sunt importante pentru cetăţeanul din vremurile noastre. Europenii au înţeles nevoile oamenilor şi fac integrarea acestora în societate mai uşoară. Poate că este nevoie să vedem şi dincolo de integrare şi să păşim spre civilizaţie.

DAMIANA PÂRVU

La cumpărături în Europa

Ca viitori cetăţeni ai Uniunii Europene vom fi apăraţi de legislaţia comunitară când vom cumpăra servicii sau produse. Prin directiva 44/1999 a Comisiei Europene cetăţenii europeni au dreptul la 2 ani de garanţie pentru orice produs, în minim şase luni de la cumpărare acesta putând fi schimbat dacă nu corespunde cerinţelor.
Vrei să pleci în Europa să cumperi diverse produse, iar primul lucru la care trebuie să te gândeşti sunt banii pe care îi foloseşti. Trebuie să ai grijă pentru că euro nu este o monedă comună în toate statele membre UE. Astfel în Marea Britanie, Danemarca, Suedia şi noile state membre monezile au rămas cele de dinainte de integrarea în Uniunea Europeană. Cu toate că ai banii necesari, ai vrea totuşi să vezi unde sunt cele mai bune preţuri. Acest lucru este foarte uşor de aflat făcând o simplă comparaţie a taxei pe valoare adăugată (TVA). Astfel, vei descoperi că ai şanse să găseşti produse ieftine în Germania, Luxemburg, Cipru sau Spania, ţări în care TVA-ul nu depăşeşte 16%. În schimb ar trebui evitate ţările nordice sau Polonia şi Belgia, întrucât taxa pe valoare adăugată este mult peste 20%. În schimb o să ai plăcuta surpriză să descoperi şi lucruri foarte ieftine, în special dacă este vorba de mâncare, cărţi sau ziare, existând numeroase state care percep un TVA diferenţiat pentru astfel de produse. Acestea sunt Austria, Grecia, Italia, Lituania, Portugalia, Spania, Suedia sau Olanda. Un loc aparte îl ocupă Irlanda care nu percepe nici un fel de taxe pentru cărţi, haine şi încălţămintea pentru copii.
Un alt moment foarte important în care ar trebui să mergi în Europa la cumpărături sunt perioadele de reduceri, ce se desfăşoară oricând în Marea Britanie, Finlanda, Germania, Lituania, Slovacia sau Suedia. În rest, majoritatea statelor europene au perioade de reduceri de două ori pe an, în timpul iernii şi la începutul verii. Dacă ai de gând să cumperi mai ieftin din Cehia, Austria sau Ungaria mai bine nu te oboseşti, întrucât acolo nu există perioade de reduceri.
Ai ajuns, ţi-a plăcut, ai cumpărat, dar ai descoperit că alt produs este mai interesant. Dacă ai fi în ţară ai încerca să îl schimbi, dar ce fac în Europa? Ei bine, dacă produsul pe care tocmai l-ai achiziţionat se află într-o stare proastă, poţi să îl schimbi, dar dacă pur şi simplu ai vrea altul în loc, atunci n-ai nici o şansă. Există însă şi excepţii, Lituania şi Slovacia acordând clienţilor nemulţumiţi un termen de 14 zile în care bunul cumpărat poate fi schimbat chiar dacă este într-o stare foarte bună. În rest ar mai trebui ştiut că în marea majoritate a statelor europene magazinele sunt deschise doar până sâmbăta la prânz, cu excepţia marilor centre de cumpărături şi a magazinelor situate în zonele turistice.

FLORINA ILIE

Turism “de baltă”

În comparaţie cu alte ţări, România are, fără îndoială, „comorile“ ei turistice. Turismul românesc, cel care ar putea să ne ajute la redresarea economică a ţării, este mult sub aşteptări.

Comparativ cu ţările UE, ponderea turismului românesc în PIB este mică. Şi potenţialul de muncă este insuficient exploatat: în Belgia 13% din populaţie lucrează în turism în timp ce în România doar 5,8%. România se situează pe ultimul loc în ceea ce priveşte balanţa comercială, într-un clasament al statelor din centrul şi estul Europei, se arată în Raportul „Turismul românesc: un start pierdut”, elaborate de Societatea Academică Română. România are în zonă competitori puternici: Grecia, Bulgaria, Ungaria, Turcia., state ce se pot lăuda cu un avans puternic în domeniu. Asta se datorează pe de o parte resurselor turistice dar şi unei strategii de marketing bine pusă la punct. Altfel cum ar fi putut Grecia, spre exemplu, să fie o zonă turistică atât de căutată, când ea e o „rocă” imensă? Ei au ştiut să-şi „vândă” ţara, nu ca noi. Şi-au încărcat pietrele cu atâta istorie şi importanţă încât turiştii din toată lumea vin să le vadă. Într-adevăr, au şi un trecut istoric măreţ care îi ajută, dar şi noi avem. Însă din toată istoria noastră, străinii ştiu doar de Vlad Ţepeş (Dracula). El este principala „atracţie turistică” a României şi mulţi turişti străini vin să vadă castelul „contelui Dracula”, în realitate doar un morman de pietre acoperit de boscheţi. Doar suvenirurile hand-made mai amintesc de el, dar nu aşa cum îşi imaginau pasionaţii de filme cu vampiri, ci ca un voievod - un simplu om. Şi comical este ca această atracţie turistică nu a fost promovată de noi, românii, ci tot de străini, prin filmele de la Hollywood.
Cum ar fi reuşit Ungaria, ţară fără ieşire la mare, să atragă în 2003 la lacul Belaton de trei ori mai mulţi turişti decât litoralul românesc? Răspunsul este simplu şi vine din condiţiile oferite turiştilor. Totuşi s-au început unele investiţii, au încercat să preia modele europene dar ideea cu privatizarea plajelor nu a fost deloc bună. Mai întâi ar fi trebuit să se orienteze şi după posibilităţile românilor, care preferă să stea la cearşaf decât să dea 100 de mii pe zi pe un şezlong. La Mamaia trebuie să mergi până în capătul staţiunii să găseşti o plajă normală. În plus, pentru a se mai scoate nişte bani, s-a propus să se vândă plaje şi persoanelor fizice sau juridice să le folosească după bunul lor plac. Într-adevăr, în Italia, Franţa, sunt plaje private ale marilor magnaţi dar plajele lor sunt mult mai întinse decât a noastră. Iar condiţia plajelor noastre este sub orice critică. Deşi dai un ban, până şi pe plajele particulare sunt gunoaie peste tot. Cea mai mare problemă a turismului românesc este însă infrastructura: şosele ciuruite, puţine aeroporturi şi avioane în care îţi este frică să te şi urci. Peşterile – obiective turistice atât de deosebite, sunt puţin vizitate de turişti pentru că se ajunge foarte greu la ele din cauza drumurilor şi sunt destul de inaccesibile. În Slovenia, la peştera Postoina, se intră cu un trenuleţ, îţi dau şi mantouri pentru că este foarte frig, sunt ghizi pentru diverse naţionalităţi. Pe lângă asta, nici la conservarea acestor peşteri şi ale altor monumente importante nu stăm prea bine. Poate că integrarea europeană va aduce cu sine şi o schimbare de atitudine în privinţa ofertelor turistice româneşti.

MĂDĂLINA FLORIA

NEWSFLASH

Nici un acord în privinţa timpului de lucru

Statele membre ale Uniunii Europene nu au ajuns la nici un acord în privinţa stabilirii unui orar comun de muncă la nivel comunitar. După negocieri foarte intense, preşedinţia austriacă a UE dezamăgită de rezultat a emis un comunicat prin care nu mai dă nici o şansă ajungerii la un acord asupra acestei probleme în viitorul apropiat.

Energia oferită de instalaţii submarine, viitorul UE

Energia ce va fi oferită de o firmă norvegiană prin construirea unor instalaţii submarine va ajuta Europa să facă faţă schimbărilor climatice, mai ales că ultimele cercetări arată o continuă topire a calotei arctice.

Europa cere urgent SUA să pună capăt anomaliei Guantanamo

Uniunea Europeană a cerut SUA să înceteze încarcerarea suspecţilor de terorism la Guantanamo, închisoare catalogată drept “anormală” de preşedinţia austriacă a UE. Astfel s-a sugerat americanilor fie să elibereze suspecţii împotriva cărora nu există dovezi, fie să îi încarcereze sub supraveghere internaţională.

SURSA: Euobserver