Securistu’ de serviciu

Scandalurile informative Voiculescu, Băsescu sau Pîrvanov readuc în discuţie moravuri grele ale politicienilor din ţările candidate UE. Foşti colaboratori, informatori sau agenţi ai „Securităţi” sunt la putere, în parlament şi în toate instituţiile importante din stat.
Mai grav, jurnalişti cu ştate vechi de plată în slujba serviciilor secrete au cariere de succes în presa scrisă şi în televiziune, iar cele mai importante trusturi media fac politica struţului atunci când este vorba de patronii sub acoperire.
Timp de 16 ani, Dan Voiculescu a câştigat toate procesele cu ziariştii care au îndrăznit să-l acuze de securism. Preşedintele Băsescu, asemenea. Conservatorul a poftit la titluri universitare şi la afaceri de zeci de milioane de euro, apoi şi-a făcut un partid de buzunar. Apărat de jurnale cu ediţii de colecţie şi posturi TV de casă, „Felix” se credea intangibil. Colac peste pupăză se visa chiar vicepremier. Traian Băsescu i-a arătat pisica neagră, fluturându-i dosarul de informator la CNSAS şi în presă. „Lustraţie, dar numai pentru cine vrem noi !”, a fost mesajul unui preşedinte cu aceleaşi păcate informative ca şi Felix. A câştigat procesul cu Mugur Ciuvică, iar pe fostul preşedinte Emil Constantinescu îl plimbă cu jalba DIA în proţap pe la Parchetul General. Constantinescu s-a prins după atâţia ani că marinarul, ajutat de prietenii din SIE, l-a lucrat în foi de viţă. Vrea răzbunare.
Urmărit de fantomele trecutului, Băsescu, terminatorul ţărăniştilor, va avea aceeaşi soartă cu agentul Felix. Scoşi pe uşa din dos a istoriei, acest soi de lideri acarismatici, indiferent că sunt pedişti sau conservatori, mai au o singură alternativă. Partidul Securiştilor.