Meci la baraj

…lansam din reflex, nu mai speram să am vreun atac, brusc simt forţa atacului şi îmi dau seama că sunt foarte aproape de captura vieţii. Extrem de calm, deşi  bruiat de cei câţiva pescari de pe baraj, încep un dril nebun în care monstrul pare să deţină controlul. Peste zece minute de luptă, poate cele mai frumoase, obositoare şi încărcate de adrenalină clipe din viaţa mea, am avut un sfârşit dezamăgitor: am ratat.

Işalniţa

De fiecare dată când pescuiesc alături de un pescar cu experienţă mă simt mult mai liniştit datorită faptului că am un model pe care mă pot baza în cazul în care fac ceva greşit. Am reuşit în weekend-ul trecut să fac o şedinţă de pescuit la Işalniţa, alături de un pescar cu mare experienţă în pescuitul la plută, dl. Vrăjitoarea Aristică, cunoscut de pescari ca „nea Tică”. A lăsat omul păstrăvii şi scobarii din Tismana şi Orlea şi a venit să se distreze cu mrenoagele şi clenii din Jiu. Eu cunoşteam foarte bine zona, se poate spune că jucam acasă, mai aveam şi un alt atuu: echipamentul de spinning, pe care eram pregătit să-l utilizez în cazul în care paşnicul nu trăgea.

Ca nadă grea am făcut un amestec rapid în care am băgat 25% TTX, 25% amestec Benzar mreană şi scobar, 25% Profi Mix caşcaval şi 25% cânepă boabe. Boabele de cânepă, înainte de utilizare, se ţin la înmuiat pentru a-şi pierde flotabilitatea. Bulgări de mărimea unei portocale pe care i-am aruncat în amonte de locul unde pescuiam, creând astfel un pat de nadă. Pentru nada de întreţinere am folosit boabe de cânepă, cubuleţe de caşcaval şi mămăligă şi viermuşi colaţi. Momeala de cârlig cea mai prolifică a fost viermuşul galben şi cubuleţul de caşcaval. Pescuiam cu lansete match de lungime 3,60-3,90 metri, lest 2 g, monofilament de 0,14 mm cu strună fluorocarbon de 0,12 mm şi cârlig nr.10/11.

Începutul a fost în forţă. Hotărât să demonstrez că sunt un pescar bun, am lovit un scobar imens după nici cinci minute de pescuit, dar pe care l-am pierdut din cauza neatenţiei la utilizarea minciogului. Am fost surprins plăcut de către Nea Tică, care avea o viteză şi o îndemânare extraordinară, am cam rămas în urmă încercând să lovesc decisiv cu o mreană capitală.

Noapte fără somn

Seara am ieşit din baraj, ne-am dus pe imensa plajă din aval, unde am instalat două lansete cu coropişniţă şi lipitoare. Somoteii micuţi ne distrugeau momeala şi curând am renunţat, retrăgându-ne către cort. Eu nu am stare, văd câţiva pescari exact în porţile barajului care pescuiau la spinnig. Căutau somnul în turbioanele care se formează în spatele stavilelor, acolo unde se deversa apa. Plec fără trusa de năluci, doar cu lanseta şi o oscilantă grea. Pescuiam dezinteresat, ascultându-i pe localnici cum vorbeau despre pescuit şi locurile mai prolifice. Simţeam cum lingura atingea substratul, încercam să o ţin cât pot de mult pe curent, jucând-o încet din vârful lansetei. Pot spune că atacul m-a surprins, undiţa ziceai ca plesneşte, iar huruitul mulinetei nu mai înceta. Am rămas calm, ştiind că mă pot baza pe arsenalul folosit, aveam lansetă de putere mare şi textil de 0,30 mm. Întunericul şi distanţa m-au împiedecat să văd peştele, după circa zece minute simt în sfârşit semne de oboseală din parte peştelui. Atunci fac o greşeală fatală, am încercat să ridic la suprafaţă monstrul, eram curios de dimensiuni. Am simţit cum curentul l-a purtat peste spărgătoarele de valuri, băgându-l în stabilopozii şi agăţătoarele din aval, firul s-a frecat pe beton şi inevitabil a plesnit. L-am ratat! Am pierdut poate peştele vieţii mele. Sunt consolat de către cei prezenţi cu texte de genul: ”Oricum nu aveai ce-i face domne’, era imens”.
Cuprins de dezamăgire şi cu capul plecat intru să prind măcar un somn în cort, pentru a fi în formă a doua zi.

Vrăjitorul de mrene

Ne instalăm de dimineaţă pentru repriza finală pe acelaşi pat de nadă. Peştele era acolo, se vedeau scobari sărind, iar curentul era optim. Nu mai folosim nadă grea (legată) şi nădim doar cu viermuşi, cubuleţe de caşcaval şi boabe de cânepă. Rezultate spectaculoase, făcute parcă să mai uit de nefericita noapte. Nea Tică nu se mai prididea cu scosul peştelui, cred că am luat împreună fără exagerare peste o sută de mrene şi scobari, însă foarte mult mărunţiş. Mai notabile au fost câteva piese frumoase sărite de 2 kilograme. Spectacolul era asigurat şi de cei câţiva pescari doljeni care priveau cu admiraţie cum pescuim. Insistenţa şi experienţa şi-au spus cuvântul, reuşind o partidă foarte productivă alături de un maestru în arta pescuitului la plută. Pană săptămâna viitoare, eu vă doresc „fir întins” şi sănătate.

CLAUDIU FIU