SAPARD - pentru o agricultură europeană

Ce este SAPARD ?
SAPARD (Special Pre-Accesion Programme for Agriculture and Rural Development - Programul Special de Pre-aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală) este un instrument de asistenţă financiară, elaborat în mod special pentru statele candidate la aderare din Europa Centrală şi de Est, pentru perioada 2000-2006.

Care este rolul SAPARD ?
Rolul acestui instrument este de sprijinire a procesului de pregătire adecvată, în vederea participării la viitoarea Politică Agricolă Comună şi Piaţă Internă. Aşadar, acest program doar ajută la rezolvarea problemelor specifice ce ţin de o agricultură şi dezvoltare agricolă durabilă, per ansamblu, nu le finanţează în totalitate. România, ca ţară candidată la aderare, beneficiază de asistenţa financiară prin intermediul SAPARD din 2004, anual fiindu-i repartizate aproximativ 162 de milioane de euro.

Cum este implementat SAPARD ?
Pentru implementarea programului SAPARD, România a adoptat Planul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi se derulează în conformitate cu regulile stabilite de către Regulamentul SAPARD. Acest plan include, în principal, măsuri referitoare la dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice, îmbunătăţirea calităţii şi a standardelor în ceea ce priveşte produsele de origine vegetală şi animală, îmbunătăţirea procesului de producţie a produselor agricole, investiţiile în exploataţii agricole, procesele de producţie agricolă care au în vedere protejarea mediului înconjurător, dezvoltarea progresivă a infrastructurii rurale şi nu în ultimul rând managementul resurselor de apă.
În fiecare stat candidat, programul SAPARD este implementat pe bază descentralizată, ceea ce înseamnă că autorităţile competente în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor sunt întru totul responsabile. Pe baza acestui sistem descentralizat de implementare a programului SAPARD, statul candidat este cel care se ocupă practic întru totul de gestionarea fondurilor SAPARD, şi nu Comisia Europeană. Conform normelor comunitare în vigoare, rolul Comisiei în ceea ce priveşte derularea implementării programului SAPARD într-un stat candidat este acela de a repartiza alocările bugetare privind contribuţia anuală a bugetului comunitar la programul SAPARD, de a se asigura că acreditarea autorităţilor contractante în statele candidate s-a făcut în conformitate cu normele comunitare. Comisia mai realizează şi un control de natură tehnică şi financiară privind implementarea programului SAPARD, însă numai după derularea acestuia.
La nivelul fiecărui stat candidat se înfiinţează o autoritate contractantă, denumită Agenţia SAPARD, care are rolul de a face cunoscut, în special prin intermediul mijloacelor de informare în masă, programul SAPARD şi modalitatea prin care acesta se implementează în statul respectiv.
Înainte însă ca programul SAPARD să poată fi implementat într-un stat candidat, acesta trebuie să obţină în primul rând aprobarea din partea Comitetului de Management privind politicile agricole care funcţionează în cadrul Comisiei, a Planului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, să fie acreditată Agenţia SAPARD de către Comisie şi foarte important să se încheie un Acord Financiar Anual şi Multianual cu Comisia Europeană, acestea din urmă fiind necesare pentru stabilirea cadrului juridic pe baza căruia programul SAPARD se implementează într-un stat candidat, aşa cum este România în momentul de faţă.
În ceea ce priveşte România, programul SAPARD este implementat în special prin intermediul Agenţiei SAPARD. Aceasta se ocupă de tot ceea ce înseamnă aplicarea concretă a programului, de la început până la final.
Prin intermediul funcţiei sale de implementare, Agenţiei SAPARD face cunoscute apelurile de proiecte ce urmează sa fie finanţate, însă se ocupă şi cu primirea propunerilor de proiecte din partea potenţialilor beneficiari, se asigură că aceste propuneri sunt în conformitate cu prevederile Planului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi cu Acordul Financiar Multianual, întocmeşte drepturi şi obligaţiile beneficiarilor finali, adică cei ce au îndeplinit toate condiţiile pentru finanţare.
Totodată Agenţia SAPARD se ocupă şi cu realizarea de verificări periodice a stadiului executării proiectelor şi acolo unde este cazul poate lua toate măsurile necesare pentru a asigura buna derulare a proiectelor, inclusiv de sancţiuni.
În România Agenţia SAPARD are sediul central în Bucureşti, iar în ţară, în afară de aceasta mai există 8 Agenţii, conform cu cele 8 euro-regiuni ale ţării.
În afară de Agenţia SAPARD, responsabil cu administrarea programului SAPARD în România mai este şi Fondul Naţional, care face parte din Ministerul Finanţelor Publice. Acesta se ocupă cu avizarea funcţionării Agenţiei SAPARD, cu verificarea strictă în vederea respectării întocmai de către Agenţie a procedurilor stabilite. În acelaşi timp, Fondul Naţional are rol de organism ce se ocupă cu gestionarea fondurilor SAPARD, trimise de Comisia Europeană în România, în baza solicitării acestuia.

MIHĂIŢĂ NEDELCU

Transportul european vs. Transportul autohton

Aderarea la Uniunea Europeana înseamnă automat şi alinierea la standardele de viaţă ale celorlalte state membre. Dar cum să ajungem noi acolo când noi nu putem ajunge la serviciu sau la şcoală cu mijloace decente de transport? Şi că mergem cu metrouri vechi, „pictate” cu graffiti sau cu autobuze care te zdruncină din toţi rărunchii e una, dar există riscul să nu ajungi nici la timp, mai ales dacă angajaţii METROREX sau SNCFR se gândesc să mai facă o grevă.
Chiar dacă la capitolul transporturi nu avem nici un steguleţ roşu, nu ne putem compara cu celelalte state europene. Oare când o să mergem şi noi la serviciu cu trenul, ca în Paris, Londra, Atena sau alte oraşe europene? De fapt când o să aibă trenul staţii peste tot în oraşele noastre? Probabil când vom avea trenuri precum TGV-ul sau varianta sa spaniolă, AVE. Şi totuşi a început modernizarea trenurilor. Am importat intercity-ul şi săgeata albastră de la germani. Păcat că nu am putut împrumuta de la germani “cele mai curate autobuze din UE”: BGV-urile, care au filtre speciale, pentru a nu polua mediul. Iată că unii se mai gândesc şi la mediul înconjurător. Dar şi la persoanele cu handicap. În majoritatea oraşelor europene există anumite beneficii pentru aceste persoane. În Londra, metrourile, trenurile şi autobuzele au o rampă specială pentru cărucioarele cu rotile sau pentru cărucioarele de copii. De asemenea, trenurile au toaletă separată pentru invalizi. În Lisabona există chiar şi o poartă specială de trecere pentru persoanele cu cărucioare sau cu pachete mari. Toate astea în timp ce la noi, persoanele invalide nu au nici rampă de urcare pe trotuare sau în clădirile importante.
Au început modernizările şi în capitală, la metrou. Au anunţat că vor să construiască o nouă magistrală, în cartierul Drumul Taberei care se va termina abia în 2012. Dar oare când vor exista 11 magistrale cu 123 de staţii ca în Barcelona (care nici măcar nu e capitală), 12 ca în Londra sau 14 ca în Paris? Cum să nu întârzie lumea când poţi să stai să aştepţi metroul şi câte 30 de minute, în timp ce spaniolii aşteaptă 3 – 4 minute. Insă dacă eşti nevoit să aştepţi, nu ai să te plictiseşti pentru că ai să găseşti artă chiar şi în staţie. La Londra diferiţi pictori şi-au expus operele pe pereţii staţiilor. În Atena, poţi să dai nas în nas în staţii chiar cu statui romane. Ba mai mult, se pare că s-au gândit la toate. Ca să nu se mai chinuie să stea pe la cozi, portughezii au introdus automatele de bilete şi carduri precum LISABOA VIVA sau 7 COLINAS. Iar ca să nu te pierzi, londonezii au sisteme on-line care îţi găsesc ruta dintre două puncte.
Cu bune, cu rele, sperăm că după intrarea în UE vom primi destule fonduri şi vom încerca să îi prindem din urmă pe ceilalţi. Aşa a primit şi Grecia un milion de euro să îşi lărgească reţeaua de metrou cu 4 linii. Sperăm că va fi mai bine, că nu vom mai fi codaşii Europei.

MĂDĂLINA FLORIA

Studentul român între aspiraţii măreţe sau realitatea crudă a UE?

Datorită unui sondaj riguros printre studenţi am aflat care sunt informaţiile lor în legătură cu UE. De unde au informaţii despre tot ce înseamnă UE? În majoritate de la televiziune, de prin ziare, dar se întâlnesc şi necunoscători.
Şi mă întrebam dacă va veni şi ziua în care studentul român va fi recunoscut şi i se va da dreptul bine meritat în Europa. Care este diferenţa între studentul european şi cel român? Eu zic că nu ne lăsăm mai prejos, că suntem inteligenţi, muncitori, unii chiar tind spre geniu, dar mai rău stăm la suportul financiar şi recunoaştere. Dar toate astea se vor pierde în istorie pentru că odată europenizat, studentul român va avea acces la mult mai multe burse, veniturile instituţiilor de învăţământ vor fi mai mari şi prin urmare vor fi condiţii mai bune, diplomele vor fi recunoscute în cazul unei angajări, vor fi mai multe schimburi de experienţă intre tineri iar profesionalismul va atinge cote maxime.
Ce trebuie să facem pentru a fi respectaţi şi integraţi în UE? Să ne punem la dosar un teanc de diplome şi atestate ca fiind cunoscători de limbi străine, este esenţial să avem competenţe de bază in tehnologia informaţiilor şi să dăm din coate pentru a ne face loc.
M-au surprins câţiva dintre studenţii chestionaţi cu indiferenţa şi nepăsarea lor faţă de tot ce înseamnă aderarea României la UE si importanţa ei. Deja în multe oraşe de provincie s-au început proiecte de modernizare a şcolilor şi liceelor pentru că este important şi mediul în care învăţăm. În universităţi şi chiar licee găsim şi profesori străini, dornici de a ne împărtăşi şi din cultura ţării lor, de a ne învăţa lucruri noi, totul intr-un mod profesionist.
Odată cu intrarea în UE proaspătul licenţiat îşi va putea depune CV-ul pe internet la o firma din străinătate, căci nerecunoaşterea diplomelor nu va mai fi o problemă. Ce aşteaptă tânărul român de la UE? Mai multe posturi vacante, salarii mai mari, un viitor mai liber şi plin de speranţă. Vom scăpa de formalităţi precum: viza, invitaţia cuiva deja stabilit în ţara respectivă, bani la vama, şedere limitată si ochiul sfidător al europeanului de a privi românul. Sper că vom scăpa de complexul de a fi comparaţi cu rromii, se vor afla mai multe despre România şi valorile ei, în afară de Nadia, Hagi, Ilie Năstase sau Mircea Eliade, iar Bucureştiul va fi ştiut precum capitala României şi nu altceva.

LIDIA DUMITRU

NEWSFLASH

*** UE aşteaptă votul de independenţă din Muntenegru, pentru a considera micuţul stat balcanic ca un nou candidat la aderare. Primele estimări indică faptul că circa 56% din participanţii la referendum vor vota pentru separarea de Serbia, depăşind cu un procent cifra recomandată de UE.

*** Prăpastie uriaşă între regiunile bogate şi cele sărace din UE, arată un studiu publicat de Eurostat. Astfel cele mai bogate locaţii din UE sunt Londra şi Bruxelles, în timp ce şase dintre cele mai sărace regiuni sunt în Polonia. Dintre statele devenite membre în 2004, doar Cehia se bucură, prin Praga, de o situaţie economică peste media Uniunii.

*** Şomajul rămâne o problemă pentru UE, se arată într-un articol publicat de Euractiv. Media şomajului în Uniune este de 8,6%, dar există şi state, cum ar fi Polonia în care rata şomajului ajunge la 18%.

*** Finlanda încurajează extinderea UE, a declarat primul ministru Matti Vanhanen, într-o vizită efectuată în Cipru şi Turcia. Finlanda va deţine preşidenţia Comisiei Europene din 1 iulie 2006.

AGENDA

22 Mai, Ziua internaţională a diversităţii biologice
22-23 Mai, Întâlnirea Comisiei pentru Agricultură şi Pescuit, Bruxelles
25 Mai, Summitul Rusia-UE, Moscova