Ziariştii străini în România nu cred în „vrăjelile“ oficiale

de Lidia Dumitru

Autorităţile de la Bucureşti îşi dau silinţa să amelioreze deficitul de imagine pe care ţara noastră îl are în rândul europenilor, pe măsură ce ne apropiem de admiterea în UE. Una dintre cele mai bune arme: comunicarea eficientă cu ziariştii străini. Doar că eforturile puterii de pe malul Dâmboviţei şchioapătă adesea, atât în relaţia cu numeroşii corespondenţi ai mass-mediei internaţionale rezidenţi aici, cât şi cu cei veniţi - sau aduşi periodic să relateze despre realităţile din România.

După 1989, în presa occidentală a devenit o modă să trimită, periodic, echipe de jurnalişti în România, pentru a relata despre schimbările prin care ţara noastră trece, după prăbuşirea comunismului. După valul masiv de ziarişti trecuţi pe aici în prima parte a deceniului trecut, lucrurile s-au mai calmat. Mass-media internaţională s-a mulţumit mult timp cu relatările corespondenţilor rezidenţi şi cu echipele trimise, din când în când, să scrie despre copiii instituţionalizaţi, despre diverse scandaluri sau despre oportunităţile turistice.
Lucrurile s-au schimbat în ultimii doi ani, când Romania are parte de un nou val de ziarişti străini, pe măsură ce ţara se pregăteşte să adere la Uniunea Europeană. Mereu confruntate cu problema unui mare deficit de imagine în Occident, autorităţile de la Bucureşti au un rol aparte în stimularea acestui nou aflux de presă străină.
Printre instituţiile care se implică în aducerea de jurnalişti europeni, se numără şi Agenţia pentru Strategii Guvernamentale (ASG). Strategia de comunicare externă privind integrarea europeană, elaborată de ASG, arată că „România trebuie să devină mult mai vizibilă în spaţiul Uniunii Europene şi să promoveze «valoarea adăugată» pe care o aduce, prin intrarea în familia ţărilor Uniunii Europene“. Printre mesajele propuse de ASG pot fi amintite eforturile societăţii româneşti de a se adapta la standardele occidentale, eforturile Guvernului pentru aderare, diversitatea culturală a României, oportunităţile de investiţii sau competenţa şi creativitatea cetăţenilor români.
Modul cum primesc jurnaliştii străini aceste mesaje ridică, însă, semne de întrebare asupra eficienţei în comunicare a autorităţilor de la Bucureşti. Reprezentanţii mass-mediei vest-europene, care au ajuns în România prin astfel de programe guvernamentale, sunt nemulţumiţi de faptul că sunt plimbaţi, aproape exclusiv, pe la diverse oficialităţi şi nu apucă „să ia pulsul” societăţii.
La sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie, o echipă de ziarişti spanioli a petrecut câteva zile informându-se la Bucureşti despre eforturile României de aderare la UE. Jurnalista Leyre Guijo, reprezentantă a agenţiei Europa Press, spune că vizita a fost, în general, interesantă, dar că a avut multe puncte slabe. „Întreaga vizită a fost oficială. Altfel spus, nu am avut niciun fel de contact cu oamenii de rând sau cu reprezentanţi ai societăţii civile“, spune Leyre, care se plânge şi ca persoana care i-a călăuzit „parcă ar fi fost nefericită că trebuie să ne «vândă» ţara“, fără să fie în stare să dea niciun fel de informaţie privind viaţa românilor sau politicile guvernamentale.
Rezultatul se vede în relatările jurnaliştilor spanioli, care au participat la călătorie: doar informaţii despre reformele României, despre pregătirile de aderare şi despre conflictele din Guvern. Şi nimic despre societatea românească sau despre competenţa oamenilor. Iar despre creativitate – numai ce se putea obţine de la un „modist” bucureştean, inclus cumva în programul vizitei.

Mentalitatea jurnalistului străin
Un alt grup de jurnalişti străini pe care autorităţile de la Bucureşti îi au „în vizor”, sunt corespondenţii mass-mediei internaţionale rezidenţi în România, care s-au reunit, încă din 2004, în Asociaţia Presei Străine din România.
Potrivit lui Alison Mutler, corespondenta Associated Press în România din 1993 şi jurnaliştii străini rezidenţi în această ţară sunt ţinta programelor oficiale de informare ale autorităţilor de la Bucureşti. Dar, spune ea, dacă aceste programe sunt de cele mai multe ori utile, ele nu pot intra „la tipar“ sau pe fluxul agenţiilor, fără ca informaţiile astfel obţinute să fie completate prin demersurile proprii ale jurnaliştilor.
Mutler explică şi mentalitatea ziaristului străin – unii vin să se agite, pentru a obţine informaţii, alţii vin doar pentru că sunt invitaţi. Şi, de cele mai multe ori, aceştia din urmă nu intră în legătură cu Asociaţia Presei Străine. În momentul de faţă, potrivit lui Mutler, unul dintre subiectele de maxim interes este apropiata aderare a României la UE, pentru care Asociaţia a început, deja, întâlniri sistematice cu autorităţile

Marea Britanie suflă şi-n iaurt

de Alexandra Irimiea

Subiectul emigrării românilor şi bulgarilor, începând cu 2007, spre Regatul Unit, nu s-a elucidat încă. Ministrul de interne John Reid este presat să restricţioneze accesul pe piaţa muncii a cetăţenilor din România şi Bulgaria, atunci când cele două ţari vor fi membre UE. Guvernul nu a luat, deocamdată, nici o decizie, însă s-au gândit la nişte măsuri de protecţie... permise de muncă, în condiţiile în care Marea Britanie a fost printre primele ţări care au acordat acces gratuit şi nelimitat pe piaţa internă a muncii . Potrivit unui sondaj, 77% dintre britanici sunt de acord cu această măsură.

Românii trebuie să dea dovadă de aptitudini
Românii şi bulgarii care doresc să muncească pe lire sterline vor trebui să demonstreze aptitudinile pentru domeniile în care vor lucra. Sunt vizate, îndeosebi, acele sectoare în care nu există suficientă mână de lucru pe piaţa britanică. Însă ziarul „The Guardian” ne acordă şanse minime şi subliniază faptul că puţini români şi bulgari vor reuşi să îndeplinească criteriile pentru obţinerea permisului. Această măsură vine în condiţiile în care preşedintele Traian Băsescu a ameninţat, recent, Uniunea Europeană, într-un interviu acordat ziarului Internaţional Herald Tribune, că va trata această chestiune „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Băsescu va lua aceleaşi măsuri care ni se vor impune şi nouă cu străinii care doresc să muncească în România. „Nu mizaţi pe timiditatea noastră” a conchis preşedintele.

Se aşteaptă o decizie
„Orice decizie va fi luată pe baza unor factori obiectivi, incluzând o evaluare a nevoilor de pe piaţa muncii britanice şi a impactului ultimului val de imigrări, dar şi poziţia altor state membre”, a declarat ministrul adjunct de interne britanic, responsabil cu imigraţia, Tony McNulty. Decizia de a oferi dreptul de acces în Marea Britanie pentru circa 30 de milioane de români şi bulgari trebuie luată înainte de sfârşitul acestui an. Un ministru din cabinetul Blair le-a declarat că „uneori, interesul politic primează în faţa celui economic şi exact asta se va întâmpla” în cazul imigranţilor români şi bulgari.

Extinderea din 2004, bat-o vina
Toată această teamă pe care Marea Britanie o are faţă de valul de imigranţi români şi bulgari vine în urma a ceea ce s-a întâmplat la extinderea din 2004. Marea Britanie a subestimat numărul de imigranţi care doresc să muncească pe tărâm britanic, astfel că peste 600.000 de cetăţeni europeni i-au trecut graniţele în ultimii doi ani. În privinţa imigranţilor bulgari şi români, guvernul britanic estimează că în primul an al integrării vor veni să muncească aproape 140.000. Aceste cifre, deşi estimative, l-au determinat pe fostul ministru al muncii, Frank Field, să militeze puternic pentru stăvilirea valului de imigranţi est-europeni aşteptaţi din 2007. Acesta consideră că imigrările masive afectează sistemul sanitar şi „însăşi natura comunităţii britanice”.
Deşi doresc să restrângă accesul noilor veniţi în UE, avocaţii ministerului de interne din Marea Britanie au avertizat că românii şi bulgarii ar putea cere şi chiar obţine, în baza legilor privind drepturile omului, să li se dea aceleaşi drepturi de care au beneficiat cei peste jumătate de milion de polonezi şi alţi est-europeni cărora li s-a permis să vină în Marea Britanie, după aderarea ţărilor lor la Uniunea Europeană.