Băieții deștepți au găsit o nouă modalitate de a face bani și de a ocoli legea. Și-au făcut cartierul general la Complexul Energetic Turceni, acolo unde Manțog are grijă să-și rezolve acoliții, să-i sprijine pentru ca și ei să-l sprijine.
Ultima găselniță, total ilegală, este aceea de a achiziționa energie electrică la schimb cu cărbune. Diverse firme private cumpără cărbune de la SNLO și îl vând Complexului Turceni. Acestea nu au prea mari pretenții, interesul fiind doar de a fi plătiți în compensare cu energie electrică. În mod normal nu este o practică ilegală de a achita cu produse datoriile către partenerii de afaceri. În domeniul energiei, însă, există dispoziții legale clare prin care se reglementează vânzarea de energie. Aceasta este posibilă, în România, doar pe bursa de energie, fiind interzisă vânzarea directă de către complexurile energetice.
Trebuie să se înțeleagă un lucru. În România orice firmă are dreptul, indiferent dacă este privată sau de stat, să vândă cărbune complexurilor energetice în urma unor licitații sau a unor negocieri corecte. Nu este ilegal să vinzi Complexului Energetic Turceni cărbune, dar este ilegal să fii plătit de complex cu energie. Astfel s-a realizat o șmecherie prin care este evitată bursa și, automat, legea.
Astfel de proceduri au apărut în timp ce directorul general Eugen Tunaru era plecat în concediu, perioadă în care Ionel Manțog a preluat frâiele, chiar dacă nu avea nicio împuternicire în acest sens.
În paralel, la Complexul Energetic Rovinari, se suplimentează suma alocată contractului pentru șlam dens cu 10 milioane de euro, deși, la momentul respectiv, Manțog și ciracii săi din presă urlau de mama focului că Laurențiu Ciurel a dat lovitura, că a făcut un contract foarte scump, mult peste valoarea lucrării. Nu știu cât de justificată este suplimentarea, dar sigur organele de anchetă vor afla.
La fel se va întâmpla și la Motru, unde au fost aduși specialiști de la IGPR pentru a-i ajuta pe polițiștii gorjeni în ancheta privind dispariția a 150.000 de tone de cărbune de la Motru. Cea mai sigură informație este că s-a constatat că, de ani de zile, directorii din minerit obișnuiau să facă raportări false pentru a se putea păstra nivelul salariilor angajaților. Bineînțeles că presiunea venea de la sindicate, care nu puteau accepta încasarea unor salarii reduse ca urmare a scăderii productivității.
În mod cert se vor găsi și alte probleme, dar, cel mai important, se va descoperi suveica ce se formase de ani de zile în raportările false și în stocurile virtuale plătite de stat cu bani grei.
