Bibaniada de vară
...vărgaţi şi foarte lacomi, poate cei mai populari peşti răpitori din apele noastre, bibanii sunt peştii cu care am început, exersat şi perfecţionat tehnica pescuitului la artificiale. Delicioşi în saramură, însă şi greu de localizat, bibanii se situează pe primele locuri atât în preferinţele gastronomice ale pescarilor, cât şi în pescuitul sportiv...
Senzaţii tari
Sunt oameni care se bucură şi caută extazul în diferite activităţi. Se aruncă cu parapanta sau îşi turează un motor la maxim, ridicându-se pe o roată. Unii poate se mulţumesc cu vizionarea unui film horror sau cu ştirile macabre de la ora 17.00 îndeajuns pentru a ridica nivelul adrenalinei. Puţini sunt care cred că pescuitul poate ridica nivelul adrenalinei, dar depăşind o anumită treaptă, pescuitul poate fi considerat un sport extrem. Neştiinţa a ceea ce ai la capătul celălalt al firului şi încercarea de a controla zbuciumul capturii ridică nivelul adrenalinei în raport direct cu durata şi intensitatea drilului.
Folosind o lansetă de tip ligth, cu un monofilament subţire, în pescuitul la biban veţi avea parte de acele senzaţii tari atât de căutate şi apreciate de către pescarii sportivi. Lupta şi insistenţa în urmărirea prăzii, a bibanului face din ieşirea la pescuit o interesantă şi plăcută metodă de a-ţi petrece timpul liber.
Trebuie ţinut cont de dimensiunile la care ajunge acest peşte în timp; astfel pentru a atinge greutatea de peste o jumătate de kilogram, unui biban îi trebuie în jur de 15 ani. Deci trebuie respectat şi reţinut însă fără a face excese privind numărul de bibani reţinuţi.
Saramură de vărgaţi
Puteţi face şi acasă această specialitate fără prea mare efort. Pentru asta aveţi nevoie de câţiva bibani mai bine crescuţi, ceva roşii, ardei graşi şi câţiva ardei iuţi, după preferinţă, plus ceva condimente. Solzii nu se curăţă, se vor lua foarte uşor după coacere. Pe o tablă întinsă, tablă neagră, de fier curat, se presară sare grunjoasă (de sac), peste ea se pun bibanii şi se lasă până se rumenesc bine, se întorc pe partea cealaltă, cu grijă, să nu se rupă. După ce s-au copt bine pe ambele parţi, se scoate crusta formată din solzi arşi, se aruncă, şi peştii se scufundă cca. 20-25 de minute în saramură. Acum saramura… Păi, saramura nu are o reţetă anume, fiecare o face după gust, numai sărată şi puţin picantă să fie.
Carnea bibanului, carne albă, fină şi dulce, trage multă sare. Ca să vă iasă o saramură bună, puneţi la 1 litru de apă o lingură de sare grunjoasă, o lingură de oţet sau zeamă de lămâie, o lingură de boia, un ardei iute roşu, nişte roşii coapte pe tablă şi apoi cojite şi răzuite sau o lingură mare de bulion, 5-6 căţei de usturoi pisaţi, pătrunjel tocat mărunt, cimbru şi busuioc. Marele secret este ca saramura şi peştele să fie foarte fierbinţi atunci când sunt puse împreună. Se serveşte obligatoriu cu o mămăligă fierbinte, dacă se poate pe o muzică de Tudor Gheorghe. Ar fi indicat şi un vin vesel, alb-gălbui, din pietrele Schelei. Băut rece din ulcică de pământ, într-o companie plăcută şi prietenească.
Până săptămâna viitoare, eu vă doresc fir întins şi multe capturi. Poftă bună!
Claudiu Fiu | 30/07/2010 | 597 afisari
