Falimentariada - noua epopee naţională
Cea mai mare realizare a Guvernului Boc în anii 2009-2010, indiferent de componenţa Executivului, rămâne falimentarea economiei private din România. Firmele mici şi mijlocii, virusate de tot felul de impozite şi controale, şi-au dar rând pe rând obştescul sfârşit, vitregind visteria naţională de obişnuitul haraci lunar. Birurile pe care aceste firme le achitau înainte de găselniţele economice ale celui mai tenebros timp din scurta democraţie ajungeau până la urmă pentru plata pensiilor şi salariilor şi menţineau statul pe linia de plutire.
La începutul anului 2005, odată cu introducerea cotei unice de impozitare, s-a petrecut un fenomen pe care l-aş numi, cu toate argumentele, eclipsă bugetară, pentru că din 2000 încoace, chiar dacă a duduit în mandatul lui Călin Tăriceanu, a consumat toate rezervele posibile, cota unică devenind un devorator de resurse.
România a făcut întotdeauna politică fără să aibă o ţintă precisă pentru că s-a folosit de politicieni şi miniştri săraci, care trebuiau să aibă în permanent grijă de buzunarul lor, de starea lor postpolitică, de familiile lor avide de îmbogăţire şi de o bază de protejaţi care se alimentau tot din bugetele administraţiilor ţării.
Toate guvernele au beneficiat de complicităţi şi de grupul de trădători politici a căror preocupare a rămas conservarea ciolanului politic. Deşi au existat întotdeauna exemple clare atât în Uniunea Europeană cât şi în afara ei, în ceea ce priveşte sancţionarea corupţiei la nivel înalt, la noi nu s-a întâmplat nimic, ba mai mult, clientelei i s-au acordat întâi salarii nesimţite şi ulterior pensii nesimţite, elemente care datorită cotei unice de impozitare au devenit şi mai nesimţite. Era evident că în urma unui asemenea dezmăţ nota de plată trebuia să fie decontată tot de mulţimea săracă.
Ceea ce va urma este inevitabil, pentru că datoria publică trebuie plătită de toată lumea, iar cei care nu au nu vor fi absolviţi de acest implacabil bir. Viaţa va deveni insuportabil de scumpă, iar complexele ei insuportabile pentru un popor resemnat şi depresiv, cum este poporul român.
Am văzut parlamentari ai puterii care s-au pricopsit cerşind voturi de la gorjenii săraci, purtându-şi ura împotriva opoziţiei în cotidian. Excepţie face senatorul Ion Ruşeţ, despre care nu vorbeşte nimeni că ar putea fi cea mai nimerită persoană să preia conducerea Partidului Democrat Liberal în Gorj, pentru că Ruşeţ ştie să respecte pe toată lumea şi mai ales ştie să se facă respectat.
Politicianul care reuşeşte să-şi asume mulţimea dintr-un colegiu are avantajul câştigării unui capital electoral la purtător. Un astfel de politician a fost şi este Victor Ponta, însă şi el trebuie să facă ordine în social-democraţie şi să facă politică cu oameni care pot să fie foarte greu manipulaţi şi cumpăraţi.
Politica făcută cu oameni săraci conduce de regulă la falimente naţionale, chiar dacă acestea se înregistrează rar. În aceste momente se consumă un astfel de episod, în care accesele sunt reprezentate tocmai de sărăcia morală a conducătorilor.
Constantin Bunilă | 19/03/2010 | 302 afisari
