Secretele vacanţei de Paşti
Dispariţia EMC Motru va fi finalizată în vacanţa de Paşti, de două săptămâni de şomaj tehnic, vacanţă de care se va profita pentru plata unor poliţe între clanuri şi persoane, pentru că în minerit puterea a fost întotdeauna deţinută de clanuri eterogene, calate pe un interes de durată sau de anumite persoane sprijinite de oameni puternici despre care mineritul nu a aflat decât atunci când aceşti oameni şi-au pierdut importanţa.
Sistemul dăinuie din timpul comunismului, când anumite persoane se instaurau la conducere şi îşi promovau susţinătorii, indiferent de valoarea lor. Acum, mineritul gorjean este condus de axa Motru-Negomir, în sensul că Daniel Burlan şi echipa de conducere din jurul său, inclusiv temutul Ionel Manţog, care pare un fel de Timur Lenk al mineritului gorjean, şi Marin Condescu, baciul sindicatelor negre.
Dacă ar fi să înhămăm doi inorogi la căruţa cu aur negru, şi s-o trimitem în dar la împărăţie, sub cârma şefului de atelaj Videanu, ar trebui să ne gândim dacă nu cumva din aurul negru s-ar alege praful şi dacă, la un moment dat, aşa ca de-un bob zăbavă, n-am auzit poveşti cutremurătoare.
Dar ca să înţelegeţi ce vreau să spun, trebuie să vă reamintesc că Timur Lenk a plâns când şi-a văzut faţa în ligheanul cu apă, pentru că pe acele vremuri nu existau oglinzi, iar servitorii lor au plâns mai mult, pentru că ei erau obligaţi să-l vadă ceas de ceas, apoi ar mai trebui să vă spun că marii specialiştii ai EMC Motru, şi nu mă refer la cei care au realizat alunecările de haldă de la Ştiucani şi Rogoazele, ci doar la cei care s-au ostenit să muncească pentru a produce lignit în stocuri, ca să aibă minerii de unde lua leafa, şi la acei funcţionari care au acoperit toate ideile avansaţilor spre vârful SNLO, ei bine, aceşti oameni, dacă nu se mulţumesc cu funcţii de tipul „inginer conducător formaţie de lucru”, ceva sinonim funcţiei de maestru, sunt până la urmă transformaţi în simplii muncitori, în personal la dispoziţia SNLO sau în disponibilizaţi.
Aici pot să spun că statul român are o mare vină – că i-a dat lui Radu Berceanu întâi mineritul pe mână şi apoi transporturile – fără să bage de seamă că acest ministru oltean ar fi fost mai performant dacă învăţa să cânte la fluier, pentru că am fi sesizat dacă fluiera a pagubă. Berceanu i-a trimis acasă pe mineri la 42 de ani, vârstă la care un om poate muta munţii din loc. Cu detaşamentele de mineri şi plăţile lor compensatorii s-ar fi putut construi toată reţeaua de autostrăzi şi căi ferate din România, pentru că ar fi existat forţă de muncă şi nu mai era nevoie decât de consultanţă tehnică, o operaţiune care n-ar fi secătuit visteria naţională.
În toată zona minieră din Gorj am întâlnit şi întâlnesc ingineri tineri, cărora nu le este jenă să lucreze în microcarierele private, în timp ce mineritul trece din criză în criză. Este ciudat că s-a permis realizarea reformei mineritului de către oameni care n-au avut cunoştinţe tehnice ci doar legături aleatorii cu sistemul, cum este Ionel Manţog, căruia trebuie să-i reamintesc public că, în opinia mea, el este distrugătorul economic al Gorjului. Mai mult decât atât, planurile sale ciudate, care nu au legătură cu o realitate imediată, ci doar o utopie inumană, au adus nenorocirea în mii de familii, uitând pur şi simplu exodul românesc spre Motru pentru cărbune. Oamenii veniţi din toate colţurile ţării au crezut că-şi fac un viitor în Gorj şi s-au trezit fără rădăcini şi fără perspective. Acest lucru nu l-au priceput nici Videanu, nici Manţog, nici Berceanu şi, cu atât mai mult, nici Condescu, care şi-a închipuit că dacă semnează un protocol cu puterea, acesta va fi respectat.
Cum dramele din minerit nu se pot sfârşi niciodată, nu putem da credit bursei zvonurilor, dar, dacă oameni cum sunt inginerii Dobriţoiu, Urucu, Mezinca, Petrişor se tem că nu-şi vor mai găsi locul în noile organigrame, atunci înseamnă că soarta mineritului este definitiv pecetluită.
Cum poţi trimite un inginer pe post de maistru după ce a fost director şi a condus sute de oameni doar de dragul de a întări un partid politic spre inducerea în eroare a unui electorat speriat de scandalurile nesfârşite din aşa-zisa lume ne-bună?
Constantin Bunilă | 12/03/2010 | 843 afisari
