O familie de profesori creşte capre „pentru a trăi de pe o zi pe alta”
Nesiguranţa zilei de mâine şi veniturile reduse câştigate în învăţământ i-au făcut pe doi profesori să se apuce de creşterea caprelor. Împărţindu-şi ziua între cursurile de la liceu şi mulsul caprinelor, profesorilor nu le este ruşine să lase catalogul pe catedră şi să pună mâna pe furcă sau ciomag pentru a duce caprele la păscut.
Atunci când sunt la serviciu, Elena Buşoi este profesoară de biologie la Motru, iar soţul acesteia Eugen este profesor de sport, în aceeaşi localitate. În fiecare zi după ce-şi iau la revedere de la elevi, oamenii de la catedră merg către casă, la Samarineşti, acolo unde şi-au făcut o gospodărie de oameni harnici. De fapt, se ocupă zilnic de creşterea a peste 50 de capre care le asigură venitul zilnic. Profesoara de biologie spune că primele capre le-a cumpărat cu banii primiţi pe concediu. „Din banii de vacanţă am preferat să cumpărăm capre, decât să ne ducem la mare”, zicea Elena Buşoi. Cât priveşte materia şcolară pe care aceasta o predă, profa’ spune că „trebuie să se împace biologia cu creşterea animalelor”.
Cu noaptea în cap la muncă
Pentru a reuşi să meargă şi la şcoală, dar şi pentru a putea să asigure animalelor toate cele necesare, familia de profesori se trezeşte cu noaptea în cap. Profesoara de biologie spune astfel că se ridică din pat foarte de dimineaţă, respectând şi tabietul zilei de azi, acela de a bea o cafea la prima oră. După ce se bucură de aroma băuturii, la ora şase, Elena Buşoi intră în staulul caprelor şi stă aici până aproape de ora opt când încheie operaţiunea de mulgere. Legat de cât lapte dau animalele, gorjeanca susţine că atât „pentru a trăi de pe azi pe mâine”. Profesorii nu merg însă cu produsele pe piaţă şi nici la târg, astfel încât brânza este produsă doar pentru uzul familiei.
Laptele de capră, dat la porci
Chiar dacă strâng circa 40 de litri de lapte de capră, familia de dascăli nu are cui să-l vândă. „Nu are cine să ne ia laptele”, spune Elena Boşoi, dezamăgită că nu există o societate specializată în colectarea laptelui care să ajungă în zona comunei Samarineşti. Din această cauză, laptele de capră, de altfel recomandat ca medicament în unele afecţiuni, ajunge în jgheabul porcilor, crescătorii de capre preferând să-şi hrănească porcinele cu lapte de capră decât să-l arunce pe drum. Ca în orice familie de gospodari, muncile sunt împărţite aşa încât în vreme ce profesorul de sport coseşte furajele, soţia sa şi copii dau o mână de ajutor adunându-l. În acest fel, familia de profesori a reuşit să realizeze o mică fermă de capre pe care dacă le-ar vinde ar câştiga peste 150 milioane de lei vechi. Numai că profesorii sunt hotărâţi să nu renunţe aşa uşor la animale, conştienţi că vremurile sunt din ce în ce mai nesigure, iar o turmă de capre i-ar putea scoate oricând la liman, măcar şi din punctul de vedere al hranei sau al veniturilor.
Irinel Ceuranu | 14/07/2010 | 1262 afisari
