Unitate sindicală la cele două cariere motrene
Prin HG 56/2010 pentru reorganizarea producătorilor de energie electrică şi termică, în cele două Companii Naţionale Electrica şi Hidroenergetica, mineritul motrean a primit din punct de vedere administrativ, cea mai dureroasă lovitură, constând în desfiinţarea EMC Motru. La începutul săptămânii, nu era încă clarificată redistribuirea personalului tehnico-ingineresc din unitatea recent desfiinţată, oameni de valoare şi chiar de importanţă în strategia mineritului în zonă aflându-se în situaţia nefirească de a nu şti unde să se prezinte la lucru. Mulţi se tem că neprimind deciziile de încadrare în noile organigrame trăiesc pe viu o stare de concediere anticipată, amânată doar până la începerea perioadei de şomaj tehnic, în care va intra întreg personalul din 26 martie până în 11 aprilie.
Pe acest fond al nisipurilor mişcătoare din administraţie, Departamentul Zonal de Cariere Motru a decis să rămână o structură integră în cadrul USMO şi FNME, cu scopul de a participa împreună la acţiunile de reorganizare a activităţii din minerit, la reglementarea legii pensiilor şi la negocierea cu Guvernul a unui plan social pentru bazinul carbonifer Motru.
Structura pe care sindicaliştii motreni au propus-o şi au confirmat-o prin alegeri este condusă în continuare de Nicolae Bădiţa, secondat de Constantin Ureche, liderul Sindicatului Liber de la Cariera Lupoaia, şi deputatul Militaru Constantin Severus, liderul Sindicatului de la Cariera Roşiuţa, precum şi mai vechii activişti Nelu Roşca şi Nicolae Buzărin.
Sindicatele din mineritul motrean au funcţionat în aceeaşi formulă trei ani de zile şi au obţinut, prin participarea la negocierea contractelor colective de muncă, o serie de rezultate notabile, între care conservarea majorităţii locurilor de muncă, o producţie de peste 5 milioane de tone lignit, facilităţi cu privire la primele de sărbători religioase, de ziua minerilor, de 8 Martie etc.
„Mineritul motrean a avut un plan de dezvoltare economică şi acompaniament social, aprobat de Guvern şi eşalonat până în 2012. Am avut, de asemenea, promisiunea construcţiei unei termocentrale de ultimă generaţie în zona municipiului Motru, amănunte bazate pe rezerva de cărbune şi resursa umană. Suntem de acord cu reformele, dar suntem în dezacord cu modificarea continuă a strategiilor ori de câte ori se schimbă guvernarea. Am decis să rămânem uniţi pentru continuarea demersurilor în calitate de parteneri ai guvernării şi vă asigur că ne interesează tot ceea ce se întâmplă cu angajaţii din minerit. Suntem conştienţi că oamenii şi puterile sunt trecătoare şi că numai unitatea deciziilor negociate împreună cu cei care le suportă pot deveni soluţii viabile”, a declarat sindicalistul Nicolae Bădiţa.
Din cauza unor sisteme de abordare diferite de la guvernare la guvernare, mineritul a ajuns acum un fel de Cenuşăreasă a economiei naţionale, deoarece, după restructurarea lui vreme de 13 ani, locurile de muncă au ajuns la 30% faţă de mileniul trecut, unităţile de producţie au fost desfiinţate sau comasate până în momentul în care ultima redută - EMC Motru - a ajuns să pară o supraconcentrare birocratică.
Mineritul a fost restructurat haotic, mai mult pentru faptul că a participat cândva la chemarea unui lider care a vrut prea multă putere să apere democraţia în episoadele de tristă amintire ale mineriadelor. Politicienii s-au temut de mineri, de spiritul lor de disciplină, organizare şi sacrificiu şi i-au adus până în stadiul în care au devenit într-un fel sau altul legende. Totuşi, minerii au în Parlament cel puţin trei politicieni de marcă din Gorj: senatorul Ion Ruşeţ şi deputaţii Constantin Militaru şi Cosmin Popescu. Orice ministru ar trebui să-i întrebe şi despre dimensiunea socială a sărăciei din zonele pârjolite de reforma din minerit.
Constantin Bunilă | 24/03/2010 | 178 afisari
