Victima chirurgului Neaţă zace de 11 ani la pat
Gorjeanul Ion Milconiu, nenorocit pe viaţă de către medicul chirurg Gheorghe Neaţă, intră în al 11-lea an de suferinţă, ridicându-se din pat doar pentru două ore pe zi. Astfel, în timp ce medicul Neaţă a ajuns să conducă Spitalul Judeţean Târgu-Jiu, Milconiu s-a afundat în suferinţă. În vreme ce directorul Neaţă se ridică din pat, merge la serviciu şi are o viaţă normală, fostul său pacient zace la pat şi se întoarce de pe o parte pe alta doar ajutat de soţia lui, femeia care a stat ore şi zile la uşile celor cu funcţii pentru a câştiga dreptatea soţului său…
O zi de duminică în care cei mai mulţi localnici din satul Rîpa, aparţinând municipiului Motru, merg la biserică. Printre cei care stau departe de Casa lui Dumnezeu se află însă şi Ion Milconiu, maistrul de la cariera Roşiuţa care a plecat la spital pentru o operaţie, aparent banală, atunci fiind însă şi ultima oară când a stat pe picioare. În acel moment, îşi aminteşte Milconiu, „am căzut jos şi salut”, semn că acul înfipt de chirurgul Neaţă a pătruns în nervul sciatic şi l-a paralizat. Din acea clipă, viaţa familiei Milconiu s-a schimbat radical, urmele lăsate de managerul Spitalului Judeţean Târgu-Jiu urmărindu-l şi acum pe Milconiu.
Numai că deşi avea dreptatea de partea sa, maistrul din Rîpa a trebuit să se lupte ani la rând cu „pilele” şi relaţiile doctorului Gheorghe Neaţă care a încercat în fel şi chip să îl stopeze pe bărbat în a-şi căuta dreptatea. În cei 11 ani care se împlinesc luna viitoare, Milconiu zice că doctorul care l-a nenorocit nu a venit decât de două ori, atunci când a încercat să-i ofere bani pentru a-l convinge să renunţe la procesul penal. Rămas imobilizat la pat, Milconiu a refuzat şi s-a luptat cu sistemul de relaţii ale medicului ai căror prieteni din justiţie, poliţie şi sistemul medical l-au ajutat să întârzie un proces care a durat mai bine de cinci ani.
„Picioarele nu mi le mai poate da înapoi”
Dacă atunci când lucra la carieră, Ion Milconiu era cunoscut de colegii săi ca „un om care spărgea pietre”, după actul medical făcut de către Gheorghe Neaţă, pacientul a devenit practic o legumă. Viaţa sa s-a schimbat radical, iar o zi este la fel ca cea de ieri, ca cea de mâine sau ca aceeaşi zi de acum cinci ani. Soţia sa, Cornelia Milconiu, spune că dimineaţa de la ora 7.00 până la 10.00 stă pe spate. „La ora zece fără douăzeci, punem masa, aici mâncăm de 11 ani de zile, amândoi, pe dunga patului, iar la ora 10.00 îi dau medicamentele pentru tranzit. Pentru că nu poate ieşi afară, scaunul eu i-l fac de 11 ani de zile cu mâna, cu mănuşă. Îl întorc cu faţa spre perete până la ora 12.30. La ora 12.30 până la 14.00 stă iarăşi pe spate, iar la ora două îi golesc punga pe care o are în vezica urinară. Îl pregătesc, îi dau ciorapii, îl ridic, îl pun singură în căruţ şi-l scot afară în curte până la ora patru”, spune soţia lui Milconiu.
După ce l-a lăsat să ia o gură de aer, Cornelia Milconiu zice că programul continuă cu pusul mesei în curte deoarece e obligatoriu să mănânce ciorbă, iar „la patru îl bag în casă, iar de la patru până la şase jumătate stă iarăşi pe pat, pe urmă îl întorc, îl pansez”. Conştientă că nu-i mai poate da nici o mână de ajutor, soţia lui Milconiu nu se dă bătută, spunând că ajutorul pe care i-l dă soţul său este totuşi „cu vorba şi cu povaţa”.
Paralizie pe viaţă despăgubită cu 300 de lei pe lună
Fapta medicului Gheorghe Neaţă de a-l paraliza pe Milconiu îl costă extrem de ieftin pe medic. După ce societatea de asigurări a plătit 20.000 de dolari în baza asigurării pe care doctorul o avea, directorul Spitalului Judeţean Târgu-Jiu dă din buzunarul său doar 300 de lei, lunar. La vremea în care procesul era pe rol, chirurgul s-a prezentat însă în faţa instanţei ca un om amărât şi sărac, arătând judecătorilor că el câştigă lunar doar 7 milioane de lei vechi… Magistraţii s-au înmuiat de leafa doctorului şi de faptul că acesta avea în întreţinere un copil şi au decis să-l oblige la plata a 3 milioane de lei vechi. Atât costă o paralizie în ochii judecătorilor gorjeni care în acest moment habar nu au că cei 300 de lei lunar abia acoperă costul pansamentelor pe care Milconiu le foloseşte zi de zi. Pe lângă toate astea, familia mai plăteşte alte cinci milioane de lei vechi pentru medicamentele ce-i sunt necesare.
Dosar ţinut la naftalină
Gorjeanul Ion Milconiu îşi aminteşte şi acum câte a trebuit să îndure, câte sesizări la autorităţi a trebuit să depună şi câte ore a stat soţia sa pe la uşi pentru a intra în audienţă şi a-i implora pe cei în drept să continue cercetările. Astfel, bărbatul spune că în vreme ce „procurorii de la Craiova îl puneau sub urmărire penală”, pila lui Neaţă de la Gorj îl scotea de sub aceeaşi urmărire penală. Mai mult, Milconiu îşi aminteşte că i-a făcut sesizare ofiţerului Liviu Chiţiba „pentru că nu dădea drumul dosarului lui Neaţă”, după care s-a trezit cu alţi poliţişti acasă la el pentru a-i cere socoteală că l-a reclamat pe Chiţiba.
De asemenea, la domiciliul lui Ion Milconiu a ajuns şi actualul adjunct al Inspectoratului de Poliţie Gorj, Ion Voinescu, despre care bărbatul paralizat îşi aminteşte că i-a promis că va face şi va drege şi apoi s-a sucit. Un sprijin a primit însă de la ofiţerul Aurel Ungureanu, pe care Ion Milconiu îl ţine minte ca fiind poliţistul care l-a ajutat să-şi găsească dreptatea. Totul s-ar fi împotmolit la Gorj, iar relaţiile medicului Neaţă ar fi reuşit să-l lase pe bărbat şi paralizat şi fără dreptate, dacă soţia sa Cornelia Milconiu nu ar fi stat cu zilele în audienţă, nu ar fi plâns şi nu s-ar fi umilit pentru ca autorităţile să-şi plece privirea şi către bărbatul din Rîpa.
„N-ai unde să cauţi dreptatea…”
După ce a reuşit să dovedească falsurile în actele medicale şi după ce a demonstrat că medicul a greşit, tratându-l ca pe un animal, şi paralizând-l, Ion Milconiu a ajuns însă la concluzia că „n-ai unde să-ţi cauţi dreptatea”. Cu toate că lupta pentru dreptul său, bărbatul paralizat avea prea puţini prieteni, spre deosebire de Neaţă, ale cărui tentacule de amiciţie se întindeau pretutindeni unde Milconiu ajungea. Timpul a trecut însă, iar gorjeanul pare că s-a împăcat cu soarta, considerând că „picioarele nu mi le mai poate da înapoi” şi că „nu mă încălzea cu nimic dacă medicul făcea puşcărie”. În aceste condiţii, Milconiu zice că dacă ar avea a doua şansă şi ar trebui să meargă să îşi facă o operaţie, ar fugi cât mai departe de Gorj. „În Târgu-Jiu, nu m-aş mai duce niciunde, iar în Gorj n-ai nici o şansă”, crede Milconiu, bărbatul care a paralizat din cauza „profesionalismului” reputaţilor medici din judeţ, precum chirurgul Gheorghe Neaţă.
În final, trebuie reamintit că acum 11 ani, Ion Milconiu a mers la Secţia de Chirurgie a Spitalului din Târgu-Jiu pentru o intervenţie chirurgicală cauzată de „subocluzia intestinală”. La acel moment, în sala de operaţii nu a fost prezent medicul anestezist, astfel încât rahianestezia a fost făcută de medicul chirurg Gheorghe Neaţă, cel care, potrivit medicilor legişti, a fost cel care l-a paralizat pe Milconiu. Neputând să-şi mai folosească picioarele, Ion Milconiu zace în acest moment la pat, iar Gheorghe Neaţă este director, conduce un spital întreg, merge dintr-un loc într-altul, se plimbă pe străzi, se distrează, uitând că din cauza lui un fost angajat al Carierei Roşiuţa plânge, în fiecare zi, pentru că nu-şi poate plimba nepoţii prin parcul din Motru.
Irinel Ceuranu | 19/07/2010 | 1183 afisari
